Quiltuitul de mana si la masina

De fapt am inceput sa scriu numai ca sa controlez niste setari. Dar acum, dupa ce am terminat si recitesc, ma mir si eu de cat am produs.

Quiltuitul serveste sa mentina cele trei straturi ale sandvisului bine unite. Asta e functia lui de baza, care a trecut acum pe planul al doilea, cedand primul loc functiei decorative. Un lucru este au in comun prepararea sandvisului pentru quiltuitul la masina si cea pentru quiltuitul de mana: cele trei straturi trebuie bine intinse. Netezite foarte bine, ca sa nu apara iregularitati nedorite, cauzate de cutisoare, mototolituri si vatelina mai groasa intr-un loc si mai subtire in altul.

La un quilt mai mic e mai usor. Se lipeste de parchet sau de tablia mesei dosul quiltului, bine intins, cu o banda (tape) folosita de zugravi sa protejeze cand vopsesc sau de electricieni la izolarea firelor. Intins insemna de fapt numai foarte bine netezit, nu intins la propriu, tras. Atunci s-ar intinde cand il pui pe podea si s-ar strange la loc, dupa ce il desfaci de pe suprafata unde este lipit.

Dupa ce ai preparat dosul pui vatelina, pe care ai scoas-o din timp din pachet si ai lasat-o sa se 'relaxeze' un timp. Se netezeste si ea sau se bate usor cu mana ca sa fie perfect dreapta. 
Si in cele din urma se aseaza fata quiltului .


Am uitat sa spun ca e de preferat sa fie apretate dosul si fata quiltului (am dat deja reteta de apret pe alta postare). Un avantaj e ca nu se mai intind pe bieu cand tot tragi de margini sa le indrepti, iar al doilea avantaj ar fi ca ti-e mai usor sa le netezesti. Daca quiltuiesti la masina nu te deranjeaza ca e mai batoasa, apretata, ba chiar un dos apretat de ajuta sa misti sandvisul si mai bine. Iar quiltuind de mana indoi quiltul in toate pozitiile si atat 'tragi de el'ca se duce apretul.


Quilturile mai mari se pregatesc in acelasi fel, doar ca iti trebuie mai mult loc si e mai greu de intins. 
Am incercat pana acum o gramada de metode, intre care un fel de imitatie rudimentara a ramei (frame) pe care fixau femile Amish acum doua secole fetele quiltului. Metoda de mai jos.
Ele puneau quiltul intr-o astfel de rama foarte mare si faceau claca de quiltuit cu mana. Mai multe femei  in jurul unei rame. Imaginati-va o rama goala de tablou, uneori cu cate o latura lunga de aproximativ 2,5 m - daca faceu un quilt nuptial mai mare. Am citit ca atunci cand nu quiltuiau o tineau prinsa de tavan cu niste scripeti, atat era de mare. Si o coborau cand era nevoie de claca.


Am aplicat si eu aceasta metoda care iti scuteste spinarea de dureri dupa atata stat cocosata si picioarele de febra muschiulara de atata stat in genunchi cand insailezi sau chiar cand prinzi ace de siguranta pe un quilt mare. Un fel de adaptare moderna a vechiii rame a Amishilor. 
Patru bucati de lemn ceva mai lungi decat latura quiltului se prind perpendicular una de alta cu acele menghine mici pe care le folosesc tamplarii si apoi se sprikina de scaune. Cu clame sau cu ceva ce lipeste prinzi dosul bine intins de rama, netezesti vatelina si apoi intinzi si fata. Cum se vede mai jos, cand eram inainte de insailare. Mentionez ca chestiile astea le fac de una singura.

Am renuntat intre timp la aceasta metoda pentru ca e prea complicata. Am una mult mai buna pe care o voi prezenta in tutorial.


Dosul se lasa mereu ceva mai mare decat fata, ca sa se poata indoi spre fata si proteja marginea si mai ales vatelina.

Inainte de al quiltui cu mana sau cu masina trebuie sa fixezi cele trei straturi. Sunt diferite metode:
- Insailarea. Cea mai buna metoda pentru quiltuitul cu mana. Incepi cu o linie verticala pe mijlocul quiltului si apoi continui cu una perpendiculara pe ea, prin mijloc. Si iar cate o linie de insailatura paralela cu astea, cand sus, cand jos. Cand la stanga, cand la dreapta si la 1 palma distanta de linia precedenta. Intr-una din pozele de pe postarea trecuta se vede cum am insailat in grila. Insailarea se face mereu de la centru  spre margine, ca sa poti netezi eventualele cute; altfel ar ramane cate o 'burta' pe undeva).
In poza de mai jos ma vedeti cu primul meu quilt Amish, acum exact 12 ani. Quiltul l-am aruncat pt ca am pus vatelina din poliester care il facea foarte rigid. Dar nu la asta sa va uitati ci la insailatura.

- Ace de siguranta, pe care trebuie insa sa le scoti inainte de a ajunge cu masina pe langa ele (altfel nu le mai poti scoate, sau cu mare greutate, daca sunt prea aproape de acul masinii). O mare, mare cantitate de ace de siguranta daca ai un quilt mai mare. Pentru quilturi mai mici folosesc uneori ace de siguranta. le mai folosesc si ca aici, unde nu am avut o margine suficient de mare ca sa fixez quiltul in gherghef si am  prins niste fasii de panza alba cu ace de siguranta.

- Ace de gamalie, dar din cele mari, pentru quiltuit. Nu stiu daca in Romania se gasesc.
La quilturile mici si pe care le quiltuiesti la masina merg, dar la quilturile mari iti transformi quiltul intr-un mare arici periculos. Te intepi in el, valeleu. De unde stiu? Eeeeh, stiu -:)))!!!
- Un spray care iti face fata sau dosul lipicioase si adera vatelina la ele sau ele la vatelina, cum vrei sa o iei. Eu nu folosesc din principiu, pentru ca sunt... ecologista si nu-mi plac sprayurile, decat cand chiar nu am nici o alta posibilitate si sunt inevitabile.


Dupa ce ai terminat de insailat, poti trece la quiltuit.

Cu mana se quiltuieste in gherghef. Ghergheful trebuie sa fie cu raza maximum cat iti e antebratul, altfel ai probleme. Asta fiindca cosi intr-o anumita directie daca nu esti ambidextra, in general spre tine. Si iti va veni foarte greu sa intinzi mana sa ajungi pana in sus.
Ascultati-ma ca si asta am descoperit-o pe pielea mea si am inteles de ce recomandau americancele sa nu te lacomesti la un gherghef prea mare.

Masuta - de cafea cica - (HATTEN) este de la Ikea si este nemaipomenit de buna la lucru de mana. E in jur de 20 euro si vad ca este si la voi. Eu am luat doua, pentru camerele unde mai lucrez. Masuta o tot trag dupa mine prin casa pe unde ma plimb cu ceva de cusut sau carpit.

Ghergheful trebuie tinut cu partea de jos in poala si in partea de sus sta sprijinit de ceva, un spatar de scaun, o tablie de masa sau un picior de masa de la IKEA, cum am avut eu si am pozat aci, care se ridica si se coboara cat vrei. Nu poti sa lucrezi daca tii tu ghergheful, fara alt sprijin, pentru nu ai trei maini: doua sa-l tii si una sa dai cu acul.
Am renuntat si la chestia asta, acum stau pe scaun si am inca un scaun cu spatar inalt in fata mea, de care sprijin ghergheful. Materialul nu trebuie facut drept toba in gherghef, ci are o usoara adancitura ca sa poti misca acul prin el.

Aici vedeti cum se quiltuieste. Asta este metoda traditionala., da mai sunt si altele.

(va urma)